Sadness/Happines/Wonder.

E seara.Emma sta cu capul pe masa.Plange.Nu se stie de ce.Se ridica de la masa,se duce in camera ei.Se pune in pat si incepe sa planga puternic.Peste putin timp apare Matt.Se pune si el in pat langa Emma.O aude cum plange.O intreaba ce a patit.Tipa nu zice absolut nimic.Isi inghite in sec lacrimile amare.Plange incontinuu.Se uita cu lacrimi in ochi,la Matt si il imbratiseaza.Acesta icearca sa-i aline durerea zicandu-i"Nu te voi parasi niciodata!Voi incerca si voi reusi,sa am grija ne noi,de amandoi si de fetita noastra draga,Alice!"Fata,uimita,ii spune lui Matt"Multumesc!".Cand a auzit acest cuvant,baiatul a luat-o pe Emma de mana si a dus-o in alta camara,unde,au dansat pe o muzica lenta.Au dansat amandoi,fericiti,Emma plangand de fericire,rostindu-i lui Matt la ureche"Te iubesc!".Acesta surade,zicand"Si eu draga mea!".Emma fuge razand in curte.Matt incearca sa o prinda.Ea se impiedica si cade pe iarba,razand,fiind fericita.Baiatul intreaba"Esti bine?".Fata zambeste si-l trage de mana.Il saruta,apoi il imbratiseaza.La un moment dat,se ridica amandoi.Emma paseste dincolo de curtea lor.Fuge din ce in ce mai tare,.plangand de fericire,strigand in gand"Te iubesc Matt!".Dupa putin timp,Matt nu o mai vede pe Emma.O striga puternic.Nici o urma de Emma,nici un strigat,nimic.Matt alearga disperat gasind agrafa neagra,preferata Emmei.O ia in mana si plange,strigand in continuare"Emma!!!".Se impiedica de ceva,cade.Se uita de ce anume s-a impiedicat.Era pantoful Emmei.Langa acela,o prapastie.Matt ramane uimit,se uita in prapastie si ii vede voalul fetei.Ramane incremenit.Nu stie ce sa faca.Se ridica.In lumea lui Matt,acesta inca o mai zarea pe Emma.Ea era agatata de o radacina prinsa de prapastie.Tipul se apleaca "sa o salveze".In zadar...cade si el..In final raman doar lacrimile de regret ale lui Matt si lacrimile de fericire ale Emmei.

Momente.

• Exista momente cand vreau sa mor.De ce?Simt ca traiesc degeaba.Simt ca sunt in plus pe lumea asta.Simt durere,simt tristete.Simt negativ.Ce sa fac?Sa gandesc pozitiv.Sa fiu optimista.Daca eram in plus nu mai existam.Nu traiesc degeaba.Traim cu totii cu un scop.Fiecare are ceva de facut.Fiecare.De ce sa fii pesimist?De ce sa "te ataci"singur?De ce "sa arunci pietre singur in tine"?De ce?Cu ce scop?Sa te ranesti?Well...this is not good.Eu am invatat de la toti cate ceva.Am invatat ce inseamna cu adevarat pesimismul si cum te poate distruge.Am invatat ce inseamna optimismul.Cand zici "optimism" te gandesti la zambete multe,dar cand zici "pesimism",te gandesti imediat la urlete de durere,tristete si lacrimi.
• Exista momente cand imi spun "Multumesc Doamne pentru acesti minunati oameni,care-mi sunt prieteni."
• Exista momente cand spus "Traieste-ti viata asa cum stii tu mai bine.Distreaza-te cum vrei,cu cine vrei,dar traieste-ti viata dupa felul tau."
• Exista momente cand simti ca zbori,cand simti cum adie vantul,cum zboara pasarile si cum cad stropi de ploaie pe pamantul uscat.
• Exista momente cand spun "Vrea sa plec.Nu ma mai intorc!"De ce?Spun asta pentru ca uneori nu mai suport oamenii ipocriti si inculti.Spun asta pentru ca nu mai suport aceasta lume plina de hoti,mincinosi si nesimtiti.Cu timpul ne vom schimba cu totii.In bine,in rau,ne vom schimba,candva.Candva,ne va fii mai bine.Pana atunci trebuie sa ne multumim cu ce avem,adica cu putin.Ma gandesc ca in alta tara e mai bine.Poate nu e asa.Poate unii se multumesc cu nimic.Prin urmare,ar trebui sa fim mandri de noi,de realizarile noastre,mandri ca suntem romani,mandri ca traim unde traim.
• Exista multe momente.Sad and happy ones.

I'll never forget it.!

9.o6.2o1

A fost minunat.O zi intradevar de neuitat.Am fost uniti cu totii.Ne-am distrat,am dansat,am uitat de tot si ne-am dezlantuit.

Nu credeam ca o sa fie asa.Credeam ca o sa stau pe scaun si o sa ma uit la toti ce dansau.Nu a fost asa.Nu am stat mai mult de 2o de minute pe scaun.

Nu puteam.Pur si simplu parca muzica imi transimtea ceva.Imi zicea sa ma distrez.E o sansa care nu vine in fiecare zi.Am profitat de ea.Ma bucur.Regret ca

s-a terminat,insa....Important e ca am fost acolo si ca ne-am distrat.Nu a fost nici un copil care sa nu se simte bine.Cel putin,eu m-am simtit extraordinar de bine.

Cand am vazut colegii,profesorii,si nu in ultimul rand,tortul in forma de carte,mi-au dat lacrimile.8 ani au trecut.8,dar au fost frumosi!Plini de multe bucurii,insa si tristeti.Am ramas uniti pana in ultima clipa.Vineri ne despartim.Vineri o sa curga multe lacrimi.De regret,de despartire.Ma bucur ca i-am intalnit pe toti,chiar daca nu m-am inteles foarte bine cu toti.

Au fost,inca sunt colegii mei si ii iubesc.Nu ii voi uita,bineinteles.Cu drag si stima,a lor colega,Lorena.

Pe malul marii.

Sta singura pe malul apei si arunca cu pietre in apa limpede.Se gandeste la el.Nu l-a mai vazut de doi ani.E plecat.Departe.Departe de ea.Ea plange,regreta ca l-a lasat sa plece.E decisa sa se arunce in marea infinita.Intai ii trec prin minte clipele de fericire alaturi de el.Cum radeau de nazbatiile pe care le faceau in copilarie,cum radeau cand ziceau glume,cum isi zambeau,cum isi spuneau"Te iubesc!",cum isi petreceau timpul impreuna plimbandu-se,discutand despre ei.Nu mai suporta.E nerabdatoare.Vrea sa-l vada neaparat.In departare se vede un vapor.Fata isi sterge lacrimile si il striga"Tudor!Tudor!".Dupa atata plans lesina.Vaporul se apropie.Din el coboara un tanar imbracat la patru ace.Se duce repede spre fata.O vede si incepe sa planga.O striga."Maria!Maria!"Se apropie un domn care e doctor si o consulta.Avea tensiunea scazuta.O duc impreuna la spital.Baiatul nu mai are cuvinte.Plange,plange si iar plange.Nu stie ce sa mai faca.Isi pune mainile in cap si ofteaza.

Ajung intr-un final la spital.Baiatul ramane si asteapta "verdictul"doctorului.Doctorul ii spune ca avea tensiunea mica.Ii da un sfat"Daca o iubesti cu adevarat,fi langa ea,ramai alaturi de ea.Si-a revenit si mi-a spus ca i-a fost foarte dor de tine si ca a vrut sa se omoare la un moment dat.A plans incontinuu.M-a intrebat daca astepti sau daca ai plecat.I-am raspuns bucuros"A ramas sa te astepte.".Te poti duce la ea.Ai grija de ea.Aveti grija de voi."Tipul ii zambeste doctorului,il imbratiseaza si ii multumeste pentru sfaturi.Fuge plangand spre ea.Spre fata pe care o iubea cu adevarat.Deschide usor usa si o vede.Se apropie si o imbratiseaza.Fata,speriata zice"Te iubesc!Sa nu mai pleci niciodata."O saruta si ii raspunde"Nu voi mai pleca.Voi avea grija de tine,de noi."

Trece o saptamana.Maria e externata.E fericita langa Tudor.Sunt fericiti amandoi.Vor ramane impreuna pana cand moartea ii va desparti.

"Cum sa-i zic...?"

Ei doi.Se tineau de mana si se plimbau.Se priveau si isi zambeau reciproc.Mergeau si se gandeau.La momentele frumoase.La tot ce ii inconjura.La fericire.La eternitate.La ei.La un moment dat se aseaza pe banca.Incep sa vorbeasca despre momentele minunate din copilarie.Isi aduc amandoi aminte de nazbatiile pe care le faceau si rad.Rad impreuna,apoi,fata il priveste si ii zambeste.In gand isi zicea"Cum sa-i zic ca il iubesc...?:|".Baiatul o priveste,ii zambeste si isi spune in gand "O iubesc,nu stie..o sa afle astazi,acum....daca imi fac curaj sa-i spun ce simt".Zic amandoi deodata"Am ceva sa-ti spun."Rad,apoi zic iar"Spune tu".Se amuza.Cel mai curajos insa era baiatul.O intreaba"Pot fi sincer cu tine?",ii raspunde"Sigur".E pregatit sa-i spuna tot.E pregatit sa-i impartaseasca sentimentele pe care le are pentru ea.Se balbaie la inceput,apoi spune"M-am simtit foarte bine tot timpul in prezenta ta.Iti multumesc pentru asta".Fata,uimita raspunde"Ma bucur ca te-ai simtit bine in prezenta mea.Si eu m-am simtit la fel.Cred ca ai fost singurul care m-a ascultat cu adevarat,m-a respectat si m-a acceptat asa cum sunt".Zambeste si o pupa pe obraz,apoi urmeaza sa-i spuna tot."Acum sa trec exact la subiect[rade,o priveste in ochi]...vreau sa-ti zic ca...tin mult la tine...stii asta....chiar...te....".Fara cuvinte....ii zice"iubesc".A avut curaj.Era foarte pesimista.El a facut-o optimista.A schimbat-o in bine.Se privesc in ochi,fata are lacrimi in ochi,baiatul ii mangaie obrazul,ii rosteste "Te iubesc!",primeste raspuns inapoi"Si eu te iubesc!"si se saruta.

Trece o luna.Isi aduc amandoi aminte cat de greu a fost sa rosteasca"Te iubesc".Acum isi spun in fiecare zi cand se privesc in ochi.Cu usurinta si sinceritate.