"Cum sa-i zic...?"

Ei doi.Se tineau de mana si se plimbau.Se priveau si isi zambeau reciproc.Mergeau si se gandeau.La momentele frumoase.La tot ce ii inconjura.La fericire.La eternitate.La ei.La un moment dat se aseaza pe banca.Incep sa vorbeasca despre momentele minunate din copilarie.Isi aduc amandoi aminte de nazbatiile pe care le faceau si rad.Rad impreuna,apoi,fata il priveste si ii zambeste.In gand isi zicea"Cum sa-i zic ca il iubesc...?:|".Baiatul o priveste,ii zambeste si isi spune in gand "O iubesc,nu stie..o sa afle astazi,acum....daca imi fac curaj sa-i spun ce simt".Zic amandoi deodata"Am ceva sa-ti spun."Rad,apoi zic iar"Spune tu".Se amuza.Cel mai curajos insa era baiatul.O intreaba"Pot fi sincer cu tine?",ii raspunde"Sigur".E pregatit sa-i spuna tot.E pregatit sa-i impartaseasca sentimentele pe care le are pentru ea.Se balbaie la inceput,apoi spune"M-am simtit foarte bine tot timpul in prezenta ta.Iti multumesc pentru asta".Fata,uimita raspunde"Ma bucur ca te-ai simtit bine in prezenta mea.Si eu m-am simtit la fel.Cred ca ai fost singurul care m-a ascultat cu adevarat,m-a respectat si m-a acceptat asa cum sunt".Zambeste si o pupa pe obraz,apoi urmeaza sa-i spuna tot."Acum sa trec exact la subiect[rade,o priveste in ochi]...vreau sa-ti zic ca...tin mult la tine...stii asta....chiar...te....".Fara cuvinte....ii zice"iubesc".A avut curaj.Era foarte pesimista.El a facut-o optimista.A schimbat-o in bine.Se privesc in ochi,fata are lacrimi in ochi,baiatul ii mangaie obrazul,ii rosteste "Te iubesc!",primeste raspuns inapoi"Si eu te iubesc!"si se saruta.

Trece o luna.Isi aduc amandoi aminte cat de greu a fost sa rosteasca"Te iubesc".Acum isi spun in fiecare zi cand se privesc in ochi.Cu usurinta si sinceritate.