12 mai 2011

Let me live my dream!

Nu am crezut vreodata ca o sa pun mana pe niste bete de tobe si ca o sa cant la tobe.Era doar un vis mare de-al meu,care acum cu ajutorul prietenilor,s-a realizat.Senzatia pe care o simt cand iau betele si le bat in tobe e nemaipomenita:ma simt puternica,in largul meu,independenta.Nu pot spune ca sunt un adevarat tobosar,deoarece stiu numai cateva lucruri.Problema mea e ca sunt putin prea emotionata de situatie si ma opresc brusc cateodata.Am primit sfaturi sa continui chiar daca gresesc."Sa ma ridic,nu sa cad."Inca simt ca traiesc un vis.Si din fericire e real.Se intampla.Nu am de gand sa ma las.Nu am tobe acasa si nu ma impiedica sa renunt.Voi lua parte dintr-o trupa,intr-o zi.Am cu cine.Am de gand sa-mi duc visul mai departe.Sa-l complexez.Cu multa,multa fericire,L.

2 comentarii:

  1. Dudette, singura chestie care nu imi place de aici e "Voi lua parte dintr-o trupa,intr-o zi", in principiu "intr-o zi"-ul ala. De ce nu acum? C'mon. It's your dream. Just do it!(si ma jur ca nu e reclama ascunsa). Eu bat de la 9 ani, in chiloti(si sutien), ca Ulrich, de la 12 si trupa de la 17. Just do it. Play the drums, girl! Play'em! Just play'em! Now! Mai tarziu, n-o sa ai timp. Caci, "lumea este viteza", right? So...Dooooo iiiiiiiiit!(Mo style) ^_^
    Wish you the best!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc!Well,acum pot sa spun ca am o trupa.Nu suntem faimosi,inca!Suntem la inceput,dar totul merge exact cum m-am gandit c-o sa mearga.:]

    RăspundețiȘtergere