Iulie.Momentul in care am ales sa fiu indiferenta,in loc sa fiu ranita de oamenii din jurul meu.Am ales sa am desprind de ceea ce-mi facea rau si am ales sa traiesc in felul meu.Putine persoane mi-au fost alaturi.Putine,dar au fost acolo cand am avut nevoie de un umar pe care sa plang.Zilele tot treceau,cu bune,cu rele,dar eu nu eram fericita.Pana si cele 11 zile de tabara m-au dezamagit.Pana intr-o zi calda de august,cand am inceput sa vorbesc cu o persoana cu probleme asemanatoare mie.Simteam ca-mi vorbesc mie in oglinda.Ma intelegea,avea experienta.Aveam ce sa invat de la aceasta persoana.Aveam multe lucruri in comun.Cel mai mult m-a impresionat faptul ca-mi asculta trupa preferata.Totul a inceput prin postarea unor poze cu tobosarul din trupa.Apoi,sfarsindu-se cu conversatia "Ne vedem la concert!".
Cand i-am auzit vocea calma pentru prima oara,am zambit.Desi el vorbea mai mult ca mine,mie-mi facea placere sa-l ascult cum isi povesteste viata.Tin minte ca eram extrem de usurata cand mi-am exprimat sentimentele pe care le aveam pentru el!Mi-era teama ca nu sunt reciproce,dar norocul a fost de partea mea!Mi-am zis ca o sa stau singura o vreme,ca nu am nevoie de relatii,ca trebuie sa fiu indiferenta,ca trebuie sa ma refac,sa umplul golul sufletului meu.In zadar!S-au intamplat toate atat de repede!Imi aduc aminte perfect de zambetul ce-l avea pe fata prima data cand ne-am vazut.Pe 7 octombrie,dupa ziua mea.Eram entuziasmata,aveam fluturasi in stomac.Acea zi m-a facut sa traiesc din nou!Niciodata nu ma indragostisem asa!Fiecare zi pe care o petreceam impreuna cu el,imi dublau sentimentele.Desi,nu-i eram aproape tot timpul,ma gandeam tot timpul la el.Aveam in fiecare dimineata acel zambet prostut ca orice persoana indragostita.La inceput aveam dubii.Mi-era teama sa nu dezamagesc sau sa fiu dezamagita.Acum,pot spune ca am incredere in mine si in ceea ce simt si stiu ca totul o sa fie bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu